Luni

Despre Astm

Comenteaza Mai 4, 2009 – 10:21 am | Comenteaza pe Forum | Trimite prin Y!M | Trimite prin email | Tipareste |

Ce este astmul?

Astmul este o afecţiune cronică a plămânilor caracterizată prin probleme respiratorii recurente cum ar fi: lipsa de aer, respiraţie şuierată, apăsare în piept şi tuse. În timpul unei respiraţii normale fluxul de aer intră şi iese liber din plămâni. Atunci când astmul nu este controlat, căile respiratorii sunt inflamate şi edematiate. Ele devin foarte sensibile la schimbările din mediul înconjurător şi poate apărea criza astmatică. În timpul acestuia, pereţii căilor respiratorii se edematiază, muşchii din jurul acestora se contractă, iar mucusul care se secretă în cantitate mare obturează căile respiratorii, făcând respiraţia foarte dificilă.

Simptomele astmatice variază pe parcursul aceleiaşi zile, în cadrul săptămânii, precum şi pe întreg parcursul anului, de la o lună la alta. Ele sunt mai grave noaptea şi în primele ore ale dimineţii. De asemenea, gravitatea astmului diferă de la o persoană la alta.

Chiar dacă astmul nu poate fi vindecat, acesta poate fi tratat în mod eficient. Cercetările arată că aproape toţi pacienţii astmatici pot deţine un control asupra astmului cu un tratament adecvat, reuşind astfel să participe la activitatea şcolară, să muncească şi să îşi desfăşoare activităţile în condiţii similare persoanelor care nu suferă de această afecţiune.

Ce inseamnă controlul astmului şi cum poate fi obţinut?

Controlul astmului înseamnă că o persoană cu astm:

o are simptome astmatice minime sau inexistente
o nu se trezeşte noaptea din cauza astmului
o nu necesită (sau are o nevoie minimă de) medicaţia “la nevoie”
o are posibilitatea de a efectua activităţi fizice normale
o are funcţia pulmonară normală (sau aproape normală), măsurată prin determinări specifice - PEF şi VEMS
o nu are crize de astm (sau sunt foarte rare)

Obiectivul tratamentului în astmul bronşic este controlul bolii şi menţinerea acestuia. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv este necesar să existe acces atât la medicaţia pentru astm, cât şi la informaţii care le permit pacienţilor înţelegerea modului de administrare a medicamentelor, evitarea factorilor de risc, evitarea “declanşatorilor” care agravează boala, precum şi un comportament adecvat în cazul în care simptomele se agravează.

Majoritatea astmaticilor au nevoie de două tipuri de medicamente: medicaţia “de control” (în special agenţi anti-inflamatori de tipul glucocorticosteroizilor inhalatori), care trebuie luată în fiecare zi pentru a preveni simptomele şi crizele de astm; şi medicaţia “la nevoie” (medicamente cu acţiune bronhodilatatoare cu acţiune rapidă), care trebuie să fie la îndemână în orice moment pentru a trata crizele şi a dilata rapid căile respiratorii.

Câţi oameni sunt afectaţi de astm?

Potrivit raportului Global Burden of Asthma aproximativ 300 de milioane de oameni din înteaga lume au astm în acest moment. Raportul este o compilaţie de date referitoare la răspândirea şi impactul astmului în întreaga lume. Astmul afectează oameni indiferent de etnie, categorie socio-economică sau vârstă. Adeseori acesta apare în timpul copilăriei şi este cea mai obişnuită cauză a absenteismului şcolar.

Raportul Global Burden of Asthma a fost realizat de Iniţiativa Internaţională pentru Astm (GINA) cu ocazia Zilei Internaţionale a Astmului 2004. Documentul atestă faptul că mulţi pacienţi din întreaga lume au nevoi nesatisfăcute legate de astmul lor, fapt ce conduce la un control deficitar al acestuia. În unele zone, de exemplu în Orientul Mijlociu sau în fostele state baltice, astmul nu este diagnosticat corect şi multe persoane care au simptome astmatice prezente nu ştiu că suferă de această boală. În alte zone, cum ar fi Asia Centrală şi Pakistan, lipsa de informaţii şi concepţiile greşite despre astm şi tratamentul lui au drept consecinţe un management neadecvat al bolii. Pe de altă parte, în alte regiuni ale lumii, preţurile medicamentelor restricţionează accesul la medicaţia pentru astm. Chiar şi în regiuni ca Europa de Vest şi America de Nord astmul nu este tratat in mod corespunzător sau tratamentul nu respectă recomandările ghidurilor terapeutice internaţionale, cum este GINA, sau cu alte principii derivate din medicina bazată pe dovezi.

Raportul, disponibil la www.ginasthma.org, prezintă de asemenea creşterea prevalenţei astmului în întreaga lume, în condiţiile în care comunităţile adoptă stilul de viaţă occidental şi se urbanizează. Se estimează că încă 100 de milioane de persoane se vor îmbolnăvi de astm până în anul 2025.

Care sunt cauzele astmului?

Cauzele astmului sunt încă insuficient înţelese. Creşterea prevalenţei acestei boli în întreaga lume rămâne unul dintre cele mai mari mistere ale medicinei moderne. Acum zece ani exista teoria conform căreia gazele de eşapament şi poluarea aerului reprezintă cauzele posibile ale epidemiei de astm. Se ştie acum că situaţia este mult mai complexă. Cercetătorii studiază rolul factorului genetic, precum şi modul în care se dezvoltă sistemul imunitar în primii ani ai vieţii.

În prezent cauzele care declanşează criza astmatică sunt mult mai bine cunoscute şi înţelese. Persoanele astmatice prezintă o inflamaţie cronică a căilor aeriene. Sub acţiunea unei game largi de factori, căile respiratorii ale pacientului astmatic se contractă mult mai repede decât la o persoană care nu suferă de această afecţiune. Factorii care pot genera o criză astmatică (numiţi şi “factori declanşatori”) includ alergenii inhalaţi (cum ar fi acarienii, polenul, alergenii proveniţi de la câini şi pisici), fumul de ţigară, poluarea aeriană, efortul fizic, reacţiile emoţionale puternice (cum ar fi râsul sau plânsul intens), factorii iritanţi chimici şi anumite medicamente (aspirină şi beta-blocanţi). Fiecare astmatic reacţionează la anumiţi factori şi un pas important în obţinerea controlului bolii este identificarea şi evitarea lor.

Cum este diagnosticat astmul?

Informaţiile necesare pentru a diagnostica astmul pot fi oferite de un istoric medical atent, examinarea fizică şi teste ale funcţiei plămânilor. Măsurarea funcţiei pulmonare este utilă atât pentru diagnosticul de astm cât şi pentru a monitoriza evoluţia bolii şi nivelul de control. Aceste teste includ spirometria, o investigaţie care evaluează limitarea fluxului de aer, şi PEF (peak-expiratory flow), debitul de vârf, ce măsoară viteza maximă la care fluxul de aer poate ieşi din plămâni. Spirometria se realizează în cabinete specializate, în timp ce PEF-ul poate fi testat cu peak-flow-metre portabile, din plastic, ideale pentru utilizarea la domiciliu sau la locul de muncă. Monitorizarea fluxului de vârf este pentru mulţi pacienţi o metodă eficientă de monitorizare a bolii precum şi de evaluare a modului în care răspund la tratament.

De unde pot afla mai multe lucruri?

Mai multe detalii despre astm şi despre un program de management eficient, bazat pe dovezi, pot fi găsite în documentele GINA disponibile la www.ginasthma.org. Pe lângă elaborarea unor documente educative variate, GINA organizează anual în luna mai, Ziua Mondială a Astmului, un eveniment de sensibilizare a opiniei publice la problema pe care astmul bronşic o reprezintă în prezent.

astm, astm poluare, astmul bronsic, cauzele astmului, ce este astmul, contolul astmului